anticariat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Întreprindere care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie.
2. Magazin în care se vând cărți vechi. [
Pr.:
-ri-at] – Din
anticar2 (după
germ. Antiquariat).
anticariat (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICARIÁT s.n. Întreprindere care cumpără și vinde cărți vechi. ♦ Comerțul de cărți vechi.[Pron.
-ri-at, var.
anticvariat s.n. / cf. germ.
Antiquariat].
anticariat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICARIÁT s. n. unitate comercială care cumpără și vinde cărți vechi. (< germ.
Antiquariat)
anticariat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTICARIÁT, anticariate, s. n. Întreprindere (de stat) care achiziționează și vinde cărți vechi; (în trecut) negoț cu cărți de ocazie sau (
impr.) cu obiecte vechi de artă. [
Pr.:
-ri-at] – Din
anticar2 (după
germ. Antiquariat).
anticariat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticariát (-ri-at) s. n.,
pl. anticariáteanticariat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie.
2. Magazin în care se vând cărți vechi. [
Pr.:
-ri-at] — Din
anticar2 (după
germ. Antiquariat).