antibioză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germeni antagoniști. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. antibiose.antibioză (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIBIÓZĂ s.f. Antagonism microbian bazat pe elaborarea de antibiotice. [Pron.
-bi-o-. / < fr.
antibiose].
antibioză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIBIÓZĂ s. f. tip de relații între două sau mai multe specii de microorganisme în care una împiedică dezvoltarea celorlalte. (< fr.
antibiose)
antibioză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antibióză (-bi-o-) s. f.,
g.-d. art. antibiózei; pl. antibiózeantibioză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germeni antagoniști. [
Pr.:
-bi-o-] — Din
fr. antibiose.