antibiotic - explicat in DEX

antibiotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

antibiotic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIBIÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are un efect bacteriostatic asupra dezvoltării anumitor microbi. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiotique].

antibiotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIBIÓTIC, -Ă I. s. n. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi. II. adj. 1. referitor la antibiotic (I). 2. (biol.) care inhibă activitatea unor specii. (< fr. antibiotique)

antibiotic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, adj. Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament având aceste proprietăți. [Pr.: -bi-o-] – Fr. antibiotique.

antibiotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antibiótic¹ (-bi-o-) adj. m., pl. antibiótici; f. antibiótică, pl. antibiótice

antibiotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antibiótic² (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice

antibiotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. antibiotique.