anterioritate - explicat in DEX

anterioritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antériorité.

anterioritate (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTERIORITÁTE s.f. Faptul de a fi anterior; prioritate. [Cf. fr. antériorité].

anterioritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTERIORITÁTE s. f. însușirea de a fi anterior; precedență. (< fr. antériorité)

anterioritate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTERIORITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi anterior; prioritate. [Pr.: -ri-o-] – După fr. antériorité.

anterioritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anterioritáte f. (d. anterior; fr. antériorité). Calitatea de a fi anterior, prioritate.

anterioritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. anterioritắții

anterioritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anterioritate f. prioritate în ordinea timpului.

anterioritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. antériorité.