anterior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial)
1. Care precedă o anumită dată; precedent.
2. Care este așezat în partea de dinainte.
3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [
Pr.:
-ri-or] – Din
fr. antérieur, lat. anterior.anterior (Dicționar de neologisme, 1986)ANTERIÓR, -OÁRE adj. Care este, se petrece înaintea altui eveniment; precedent, de dinainte. ♦ Situat în față. ♦ (
Despre sunete) Care se articulează într-un punct situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pron.
-ri-or. / cf. fr.
antérieur, it.
anteriore, lat.
anterior].
anterior (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent. 2. situat în față. 3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale. (< fr.
antérieur, lat.
anterior)
anterior (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial)
Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [
Pr.:
-ri-or] –
Fr. antérieur (
lat. lit. anterior).
anterior (Dicționaru limbii românești, 1939)*anteriór, -oáră adj. (lat.
antérior). Care e înainte în timp saŭ în loc. Adv. Maĭ înainte:
a sosi anterior). V.
posterior, ulterior.anterior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anteriór (-ri-or) adj. m.,
pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáreanterior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anterior a.
1. ce se află înainte (în spațiu):
membre anterioare; 2. care precede în ordinea timpului:
eveniment anterior. ║ adv. înainte.
anterior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial)
1. Care precedă o anumită dată; precedent.
2. Care este așezat în partea de dinainte.
3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [
Pr.:
-ri-or] — Din
fr. antérieur, lat. anterior.