anteră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din
fr. anthère.anteră (Dicționar de neologisme, 1986)ANTÉRĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr.
anthère, cf. gr.
antheros – înflorit].
anteră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. –
Fr. anthère (<
gr.).
anteră (Dicționaru limbii românești, 1939)*antéră f., pl.
e (vgr.
antherós, fem.
antherá, înflorit).
Bot. Săculețu care e așezat în vîrfu stamineĭ și care conține pulberea fecundantă.
anteră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antéră s. f.,
g.-d. art. antérei; pl. antéreanteră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anteră f.
Bot. partea staminelui care coprinde polenul floarei.
anteră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. — Din
fr. anthère.