antepunere (Dicționar de neologisme, 1986)ANTEPÚNERE s.f. Acțiunea de a antepune. [<
antepune].
antepunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTEPÚNERE s. f. antepoziție (1), procliză. (< antepune)
antepunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de
a antepune și rezultatul ei. –
V. antepune.antepunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de
a antepune și rezultatul ei. —
V. antepune.