antenă - explicat in DEX

antenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. (Adesea fig.) Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte, al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna.

antenă (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTÉNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două organe de simț, de forma unor firișoare mobile, care se găsesc la capul insectelor și al crustaceelor. 2. Dispozitiv de emisie sau de captare a undelor electromagnetice, legat la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. Vergă oblică la catargele corăbiilor. [< fr. antenne, it. antenna. / < lat. antenna].

antenă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
antenă, antene s. f. 1. informator 2. lucrător SRI 3. (la pl.) urechi

antenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTÉNĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor. 2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități. 4. (fam.; pl.) sursă de informații. 5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central. (< fr. antenne, lat. antenna)

antenă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna).

antenă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anténă f., pl. e (lat. antenna. Mar. Lemnu perpendicular pe catarg (la luntri prăjina oblică) de care atîrnă pînza (pop. adénă, d. ngr. andéna scris anténna). Zool. Un fel de coarne mobile cu care unele insecte (ca gîndaciĭ, albinele, fluturiĭ) pipăĭe. Catarg de prins undele radiofonice.

antenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anténă s. f., g.-d. art. anténei; pl. anténe

antenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antenă f. 1. un fel de coarne mobile pe capul insectelor; 2. prăjina catartului care sprijină pânza triunghiulară.

antenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antenă f. firul conducător întrebuințat în radiotelegrafie.

antenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. Apendice situat pe capul artropodelor, care servește ca organ de simț. 2. Dispozitiv format din conductoare filiforme și stâlpi de susținere sau din suprafețe conductoare, prin care se radiază direct în spațiu ori se captează direct din spațiu unde electromagnetice. ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. — Din fr. antenne, lat. antenna.