antediluvian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj.,
s. n. 1. Adj.,
s. n. (Timp) care aparține unei epoci străvechi a omenirii, dinainte de glaciația cuaternară.
2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [
Pr.:
-vi-an] – Din
fr. antédiluvien.antediluvian (Dicționar de neologisme, 1986)ANTEDILUVIÁN, -Ă adj. Dintr-o epocă străveche a omenirii. ♦ (
Fig.) Foarte vechi, străvechi ; învechit, înapoiat, perimat. [Pron.
-vi-an ; formă greșită
antideluvian. / < fr.
antédiluvien, cf. it.
antidiluviano < lat.
ante – înainte,
diluvium – potop].
antediluvian (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTEDILUVIÁN, -Ă adj. 1. din epoca străveche a omenirii; dinainte de potopul biblic. 2. (fig.) de modă veche. (< fr.
antédiluvien)
antediluvian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj. Care aparține unei epoci străvechi a omenirii. ♦
Fig. Învechit, perimat. [
Pr.:
-vi-an] –
Fr. antédiluvien.antediluvian (Dicționaru limbii românești, 1939)*antediluvián, -ă adj. (
ánte și
diluvian).
Geol. Care a fost în aintea [!] diluviuluĭ:
animal antediluvian. Fig. Iron. Foarte vechĭ, ne maĭ potrivit cu timpurile de azĭ:
un hodorog antediluvian.antediluvian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antediluvián (-vi-an) adj. m.,
pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéneantediluvian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)antediluvian a.
1. care a existat înaintea diluviului:
animal antediluvian; 2. fig. foarte vechiu.
antediluvian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj.,
s. n. 1. Adj.,
s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară.
2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [
Pr.:
-vi-an] — Din
fr. antédiluvien.