anorganic - explicat in DEX

anorganic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) în compoziția cărora intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = chimie a corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique

anorganic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANORGÁNIC, -Ă adj. (op. organic) De origine minerală; care nu aparține hidrocarburilor și derivaților acestora. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale corpurilor anorganice. [< fr. anorganique, cf. gr. an – fără, organikos – organic].

anorganic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice

anorganic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANORGÁNIC, -Ă adj. (despre corpuri) lipsit de însușirile materiei vii; o chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice. (< fr. anorganique)

anorganic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique.

anorganic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anorgánic, -ă adj. (fr. anorganique, d. vgr. an-, fără, și órganon, organ). Fără organe, fără vĭață, mort. Chimia anorganică, care se ocupă de metale și metaloide. – Maĭ puțin bine inorganic (că in- e prefix latin, și organic e cuv. gr.).

anorganic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anorganic a. lipsit de organe, fără vieață, neînsuflețit.

anorganic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neor­ganică. — Din fr. anorganique.