anorexie - explicat in DEX

anorexie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANOREXÍE s. f. Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetență. ♦ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie.

anorexie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANOREXÍE s.f. (Med.) Lipsă de poftă de mâncare. V. inapetență. ◊ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / < fr. anorexie, cf. gr. an – fără, orexis – poftă de mâncare].

anorexie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANOREXÍE s. f. pierdere a poftei de mâncare; inapetență. ♦ ~ mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. (< fr. anorexie, gr. anorexia)

anorexie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!anorexíe (a-no-/an-o-) s. f., art. anorexía, g.-d. anorexíi, art. anorexíei

anorexie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANOREXÍE s. f. Lipsă a poftei de mâncare întâlnită în multe boli febrile, di­gestive, cronice etc; inapetență. ◊ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. — Din fr. anorexie.