angină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANGÍNĂ, angine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (În sintagma)
Angină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor. [
Var.: (pop.)
anghínă s. f.] – Din
fr. angine, lat. angina.angină (Dicționar de neologisme, 1986)ANGÍNĂ s.f. v.
anghină.
angină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)angínă (angíne), s. f. – Inflamație a gîtului. –
Var. anghină. Fr. angine; var., din
ngr. ἀγϰίνη.
angină (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANGÍNĂ s. f. elem. anghină.
angină (Dicționaru limbii românești, 1939)*angínă f., pl.
e (lat.
angina).
Med. Inflamațiunea gîtuluĭ.
Angină difterică, o boală grea caracterizată pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop.
bolfe și
șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și
crup și
gușter). – Ob.
anghină.angină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!angínă s. f.,
g.-d. art. angínei; pl. angíneangină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANGÍNĂ, angine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (În sintagma)
Angină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor. [
Var.: (
pop.)
anghínă s.f] — Din
fr. angine, lat. angina.