anghinare - explicat in DEX

anghinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANGHINÁRE s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára.

anghinare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANGHINÁRE s. f. Plantă erbacee spinoasă cultivată pentru inflorescența sa, care este, în parte, comestibilă (Cynara scolymus). – Ngr. ankinara.

anghinare (Dicționaru limbii românești, 1939)
anghináre f., pl. ărĭ (ngr. anginára, d. vgr. kinára; turc. enginar). O plantă culinară din familia compuselor (cinara scólymus). Înainte de a se deschide, floarea eĭ are aspectu uneĭ bombe cu solzĭ. Aceștĭ solzĭ îs bunĭ de mîncat.

anghinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei; pl. anghináre

anghinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANGHINÁRE¹, anghinare, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreap­tă, cu frunze mari, crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). — Din ngr. ankinára.