anghină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANGHÍNĂ s. f. v. angină.anghină (Dicționar de neologisme, 1986)ANGHÍNĂ s.f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți.
2. ◊
Anghină pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și prin dureri în regiunea inimii. [Pl.
-ne, var.
angină s.f. / < fr.
angine, cf. germ.
Angine, lat.
angina <
angere – a înăbuși].
anghină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)anghínă s.f. (înv. și reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin
anghină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)anghínă, s. f. – Nanchin, țesătură de bumbac. De la
Nankin, oraș din China, prin intermediul pronunțării
ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt
înv., astăzi se folosește mai mult
nankin, din
fr.anghină (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANGHÍNĂ/ANGÍNĂ s. f. 1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor. 2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii. (< fr.
angine, lat.
angina)
anghină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului, care împiedică înghițirea și respirația.
2. (În
expr.)
Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. –
Fr. angine (
lat. lit. angina).
anghină (Dicționaru limbii românești, 1939)*anghínă, V.
angină.anghină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anghină f. pânză groasă de cânepă. [V.
nanchin].
anghină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anghină f. inflamațiunea gâtlejului (= fr.
angine).