angelus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în cinstea Bunei-Vestiri. –
Cuv. lat.angelus (Dicționar de neologisme, 1986)ANGÉLUS s.n. Rugăciune catolică în amintirea așa-zisei încarnări a lui Cristos. [< lat.
angelus – înger].
angelus (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁNGELUS s. n. rugăciune catolică, începând cu acest cuvânt, care se spune în amintirea așa-zisei încarnări a lui Cristos. (< germ.
Angelus, lat.
angelus)
angelus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în cinstea Bunei-Vestiri. –
Cuv. lat.angelus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ángelus s. n.angelus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în amintirea incarnării lui Isus Hristos. —
Cuv. lat.