angarà - explicat in DEX

angara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcină, greutate materială, necaz, belea. [Var.: angăríe s. f.] – Din ngr. angaria.

angara (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
angará (angarále), s. f. – 1. Obligație în bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problemă, necaz, belea. – 3. Pasăre de curte. – Var. angărie, angarie, angarea, hangara(le), angherie. – Mr. angărie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde și it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, în ciuda îndoielilor exprimate de DAR; cf. boală ca nume de vite.

angara (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ANGARA, rîu în Federația Rusă (C.S.I.); 1.779 km. Izv. din L. Baikal și se varsă în Enisei. Afr. pr.: Ilim, Irkut, Oka, Kova. Navigabil între Irkutsk și Bratsk și între Boguceansk și vărsare (320 km). Mari hidrocentrale (Irkutsk – 660 MW, Bratsk – 4.500 MW și în construcție Ust-Ilimsk – 4.300 MW).

angara (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANGARÁ, angarale, s. f. Sarcină sau greutate materială, necaz, belea; (înv.) bir, corvadă. [Var.: angăríe s. f.] – Ngr. angaria.

angara (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
angara, angarale s. f. necaz, belea

angara (Dicționaru limbii românești, 1939)
angará f. (turc. angharĭa, d. ngr. angaria, d. vgr. ángaros, curier al poșteĭ persice). Corvadă, beĭlic, muncă gratuită forțată. – La Ghib. Sur. XVII, IX, angheriĭ: gloabe și alte angheriĭ. V. și angărie.

angara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
angará (înv., fam.) s. f., art. angaráua, g.-d. art. angarálei; pl. angarále, art. angarálele

angara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Dificultate, greutate de ordin material, necaz, belea. [Var.: angaríe, angăríe s. f.] — Din ngr. angaria.

angarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
angarà f. 1. dare în bani sau în natură peste cele legiuite: biruri și angarale POP.; 2. muncă fără plată sau transport în folosul Statului. [Gr. mod. ANGARÌA, de unde și forma moldovenească angărie].