angajat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar.
2. Adj. Care servește conștient o cauză. –
V. angaja.angajat (Dicționar de neologisme, 1986)ANGAJÁT, -Ă adj.
1. (
Arhit.; despre o coloană) Zidită cel puțin în jumătatea diametrului ei în zidul sau în stâlpul cu care face corp comun.
2. (
Despre oameni) Încadrat într-un curent politic, social. [<
angaja, după fr.
engagé].
angajat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANGAJÁT, -Ă I.
adj. 1. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puțin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun. 2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care servește conștient o cauză. II. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă. ◊ (militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. (după fr.
engagé)
angajat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și
f. Persoană încadrată într-un loc de muncă. –
V. angaja.angajat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)angaját adj. m.,
s. m.,
pl. angajáți; adj. f.,
s. f. angajátă, pl. angajáteangajat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f.,
adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament volantar.
2. Adj. Care servește conștient o cauză. —
V. angaja.