anevoie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios.
Drum anevoie. –
A3 +
nevoie.anevoie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ◊ (
Înv.)
De anevoie = necesar, indispensabil. ♦ (Adjectival) Anevoios. – Din
a3 +
nevoie.anevoie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anevóie adv.anevoie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anevoie adv. greu:
lucru bun anevoie se dobândește [V.
nevoie].
anevoie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios.
Drum anevoie. —
A3 + nevoie.anevoĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)anevóĭe adv. (
a 4 și
nevoĭe). Cu greŭ, dificil:
a cîștiga anevoĭe. – Maĭ rar:
cu anevoĭe.