anevoĭos - explicat in DEX

anevoios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.

anevoios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os.

anevoios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse

anevoios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anevoios a. greu de făcut.

anevoios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. — Anevoie + suf. -os.

anevoĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
anevoĭós, -oásă adj. (d. anevoĭe). Dificil, greŭ.