andruc - explicat in DEX

andruc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck.

andruc (Dicționar de neologisme, 1986)
ÁNDRUC s.n. (Poligr.) Tipar de probă. [< germ. Andruck].

andruc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÁNDRUC s. n. (poligr.) tipar de probă (< germ. Andruck)

andruc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ándruc s. n., pl. ándrucuri

andruc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. — Din germ. Andruck.