andosant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și
f. Persoană care andosează un cec sau o poliță. – Din
fr. endossant.andosant (Dicționar de neologisme, 1986)ANDOSÁNT, -Ă s.m. și f. Andosator. [Cf. fr.
endossant].
andosant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANDOSÁNT, -Ă s. m. f. andosator. (< fr.
endossant)
andosant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și
f. Persoană care andosează un cec sau o poliță. –
Fr. endossant.andosant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)andosánt s. m.,
pl. andosánțiandosant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și
f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). — Din
fr. endossant.