andoca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANDOCÁ vb. I.
v. îndoca.andoca (Dicționar de neologisme, 1986)ANDOCÁ vb. I tr. A face manevra de urcare a unei nave pe un doc plutitor sau de intrare într-un doc. [Cf. germ.
eindocken].
andoca (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANDOCÁ vb. elem. îndoca.
andoca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANDOCÁ vb. I
v. îndoca.