anatomie - explicat in DEX

anatomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau vegetale) și a raporturilor dintre diferite organe constitutive. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia.

anatomie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANATOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie descriptivă = anatomie care se ocupă cu descrierea formelor diferitelor organe; Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor corpului. ♦ Structura unei ființe sau a unui organ. [Gen. -iei. / < fr. anatomie, cf. lat. anatomia < gr. anatome – disecție].

anatomie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
anatomie, anatomii s. f. (glum.) corp, trup

anatomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANATOMÍE s. f. 1. știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal. 2. disecție. ◊ structura internă a unui organism sau organ. 3. formă exterioară a unui corp. 4. (fig.) studiu, analiză minuțioasă. (< fr. anatomie, lat., gr. anatomia)

anatomie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie patologică = ramură a anatomiei care studiază structura patologică a organelor corpului. ♦ Structura unui organ sau a unei ființe. – Fr. anatomie (lat. lit. anatomia).

anatomie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anatomíe f. (fr. anatomie, lat. anatómia, d. vgr. anatomé, disecare). Studiu structuriĭ unuĭ corp animal orĭ vegetal pin [!] disecțiune. Fig. Analiză adîncă: anatomia vițiilor.

anatomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei

anatomie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anatomie f. 1. arta de a diseca un corp animal sau vegetal; 2. fig. analiză subtilă, cercetare amărunțită: o anatomie a pasiunilor inimei omenești.

anatomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura organismului uman, animal sau vegetal și raporturile dintre diferitele organe constitutive, bazându-se în primul rând pe disecție. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. — Din fr. anatomie, lat. anatomia.