anatemizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a anatemiza. –
V. anatemiza.anatemizare (Dicționar de neologisme, 1986)ANATEMIZÁRE s.f. (
Liv.) Acțiunea de a anatemiza. [<
anatemiza].
anatemizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a anatemiza.anatemizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anatemizáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. anatemizắrii; pl. anatemizắrianatemizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a anatemiza. —
V. anatemiza.