anatemiza - explicat in DEX

anatemiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.

anatemiza (Dicționar de neologisme, 1986)
ANATEMIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare].

anatemiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANATEMIZÁ vb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare)

anatemiza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă.

anatemiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză

anatemiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. — Anatemă + suf. -iza.