anastatic - explicat in DEX

anastatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique.

anastatic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANASTÁTIC, -Ă adj. Care reproduce o tipăritură trăgând textul la piatră sau la zinc printr-un procedeu chimic și nu prin fotografiere. [< fr. anastatique].

anastatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANASTÁTIC, -Ă adj. care reproduce o tipăritură, trăgând textul la piatră sau la zinc. (< fr. anastatique)

anastatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -e, adj. Care reproduce o tipăritură trăgând textul la piatră sau la zinc printr-un procedeu chimic și nu prin fotografiere. – Fr. anastatique (< gr.).

anastatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice

anastatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. — Din fr. anastatique.