analist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALÍST1, analiști, s. m. Autor de anale. – Din
fr. annaliste.analist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și
f. 1. Specialist în analiza matematică sau psihologică.
2. Specialist în informatică.
3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. – Din
fr. analyste.analist (Dicționar de neologisme, 1986)ANALÍST s.m. Autor de anale. [< fr.
annaliste, it.
annalista].
analist (Dicționar de neologisme, 1986)ANALÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în analiza matematică sau psihologică. ♦ Persoană cu aptitudini deosebite în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. [< fr.
analyste].
analist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANALÍST1 s. m. autor de anale. (< fr.
annaliste)
analist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANALÍST2, -Ă s. m. f. 1. specialist în analiza informatică sau psihologică. 2. psihanalist. (< fr.
analyste)
analist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANALÍST1, analiști, s. m. (
Înv.) Persoană care scria anale.
V. cronicar. –
Fr. annaliste.analist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și
f. Specialist în analiza matematică sau psihologică. ♦ Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. –
Fr. analyste (
it. analista).
analist (Dicționaru limbii românești, 1939)*1) analíst, -ă s. (d.
anale; fr.
annaliste). Care scrie anale, cronicar.
analist (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) analíst, -ă s. (d.
analiză; fr.
analyste). Care e versat în analiză (maĭ ales matematică).