anahoretic - explicat in DEX

anahoretic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique.

anahoretic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANAHORÉTIC, -Ă adj. De anahoret; (p. ext.) modest, sărăcăcios. [Cf. fr. anachorétique].

anahoretic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANAHORÉTIC, -Ă adj. de anahoret; (fig.) (< fr. anacho-rétique)

anahoretic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -e, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Fr. anachorétique.

anahoretic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice

anahoretic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. — Din fr. anachorétique.