anadiploză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din
fr.anadiplose.anadiploză (Dicționar de neologisme, 1986)ANADIPLÓZĂ s.f. (
Lit.) Procedeu stilistic care constă în a începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; geminație, reduplicație. [< fr.
anadiplose, cf. lat., gr.
anadiplosis < gr.
ana – din nou,
diplosis – dublare].
anadiploză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANADIPLÓZĂ s. f. reluare a unui cuvânt de la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice la începutul unității următoare; geminație, reduplicație. (< fr.
anadiplose)
anadiploză (Dicționaru limbii românești, 1939)*anadiplóză f., pl.
e (vgr.
anadiplosis).
Ret. Figura pin [!] care se repetă la începutu frazeĭ sfîrșitu frazeĭ precedente. V.
retorică.anadiploză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anadiplóză (-di-plo-) s. f.,
g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplózeanadiploză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. — Din
fr. anadiplose.