anacuzie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (
Med.) Surditate totală. – Din
fr. anacousie.anacuzie (Dicționar de neologisme, 1986)ANACUZÍE s.f. (
Med.) Pierderea totală a auzului; surzenie; cofoză. [< fr.
anacousie, cf. gr.
an – fără,
akociein – a auzi].
anacuzie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANACUZÍE s. f. surditate totală; cofoză. (< fr.
anacousie)
anacuzie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (
Med.) Surditate totală. — Din
fr. anacousie.