amplificator - explicat in DEX

amplificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMPLIFICATÓR, amplificatoare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica. 2. S. n. Aparat sau mașină electrică ce mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. ◊ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepții îmbunătățite a posturilor locale sau pentru recepția posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu construit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. – Din fr. amplificateur.

amplificator (Dicționar de neologisme, 1986)
AMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care amplifică, mărește, intensifică. // s.n. Aparat care amplifică valorile unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. amplificateur, it. amplificatore, lat. amplificator].

amplificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMPLIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care amplifică; amplificativ. II. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. (< fr. amplificateur)

amplificator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMPLIFICATÓR, amplificatoare, s. n. Aparat care mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. – După fr. amplificateur.

amplificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amplificatór¹ adj. m., pl. amplificatóri; f. sg. și pl. amplificatoáre

amplificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amplificatór² s. n., pl. amplificatoáre

amplificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMPLIFICATÓR, -OÁRE, amplificatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica o anumită mărime. 2. S. n. Aparat sau mașină electrică ce mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. ◊ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepții îmbunătățite a posturilor locale sau pentru recepția posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu constituit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. — Din fr. amplificateur.