amilaceŭ - explicat in DEX

amilaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Din fr. amylacé.

amilaceu (Dicționar de neologisme, 1986)
AMILACÉU, -ÉE adj. Care conține amidon. [Pron. -ceu, pl. -ei, -ee (pron. -e-e). / < fr. amylacé, cf. lat. amylum – amidon].

amilaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMILACÉU, -ÉE adj. de natura amidonului. (< fr. amylacé)

amilaceu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Fr. amylacé (< gr.).

amilaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amilacéu adj. m., pl. amilacéi; f. sg. și pl. amilacée

amilaceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. — Din fr. amylacé.

amilaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*amilacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (d. amil). De natura amidonuluĭ: substanță amilacee.