amilaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Din
fr. amylacé.amilaceu (Dicționar de neologisme, 1986)AMILACÉU, -ÉE adj. Care conține amidon. [Pron.
-ceu, pl.
-ei, -ee (pron.
-e-e). / < fr.
amylacé, cf. lat.
amylum – amidon].
amilaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMILACÉU, -ÉE adj. de natura amidonului. (< fr.
amylacé)
amilaceu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. –
Fr. amylacé (<
gr.).
amilaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amilacéu adj. m.,
pl. amilacéi; f. sg. și
pl. amilacéeamilaceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. — Din
fr. amylacé.amilaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*amilacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (d.
amil). De natura amidonuluĭ:
substanță amilacee.