amidină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMIDÍNĂ, amidine, s. f. Substanță organică pe bază de amidă, folosită în medicamentație. – Din
fr. amidine.amidină (Dicționar de neologisme, 1986)AMIDÍNĂ s.f. Varietate de dextrină obținută din amidon, întrebuințată ca apret. [< fr.
amidine]
amidină (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMIDÍNĂ s. f. denumire generică a compușilor derivați din amide. (< fr.
amidine)
amidină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amidínă s. f.,
g.-d. art. amidínei; pl. amidíneamidină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMIDÍNĂ, amidine, s. f. Substanță organică pe bază de amidă, folosită în medicamentație. — Din
fr. amidine.