amical (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. – Din
fr. amical, lat. amicalis.amical (Dicționar de neologisme, 1986)AMICÁL, -Ă adj. Prietenos. ♦
adv. Prietenește. [Cf. lat.
amicalis, it.
amicale, fr.
amical].
amical (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMICÁL, -Ă adj. prietenos. ◊ (adv.) prietenește. (< fr.
amical, lat.
amicalis)
amical (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. –
Fr. amical (
lat. lit. amicalis).
amical (Dicționaru limbii românești, 1939)*amicál, -ă adj. (lat.
amicalis). Prietenesc. Adv. Prietenește.
amical (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amicál1 adj. m.,
pl. amicáli; f. amicálă, pl. amicáleamical (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amicál2 s. n.,
pl. amicáleamical (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amical a. prietenesc, prietenos.
amical (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește.
2. S. n. Întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.— Din
fr. amical, lat. amicalis.