amfiteatru - explicat in DEX

amfiteatru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMFITEÁTRU, amfiteatre, s. n. 1. (În arhitectura greco-romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) și tribune pentru public. ◊ Loc. adj. și adv. În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate în trepte sau pe un plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. – Din fr. amphithéâtre, lat. amphitheatrum.

amfiteatru (Dicționar de neologisme, 1986)
AMFITEÁTRU s.n. 1. (Ant.) Vastă incintă circulară, având o arenă în mijloc, înconjurată de trepte și tribune unde ședeau spectatorii în timpul jocurilor publice. 2. Sală (de curs sau de spectacole) cu locurile așezate în plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare. [Pron. -fi-te-a-. / cf. fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron].

amfiteatru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMFITEÁTRU s. n. 1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice. 2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte. 3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare. (< fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

amfiteatru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
AMFITEATRU, revistă literară și artistică. Apare lunar, la București, din 1966. A promovat valoroși scriitori și critici tineri. Din 1990, serie nouă.

amfiteatru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMFITEÁTRU, amfiteatre, s. n. 1. (În antichitate) Edificiu de formă circulară, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de locurile pentru spectatori așezate în trepte. ◊ Loc. adj. și adv. În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate pe un plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. – Fr. amphithéâtre (lat. lit. amphitheatrum).

amfiteatru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amfiteátru (-tea-tru) s. n., art. amfiteátrul; pl. amfiteátre

amfiteatru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amfiteatru n. 1. edificiu circular cu trepte în mijlocul căruia se făceau la cei vechi luptele gladiatorilor cu fiarele sălbatice; 2. sală cu trepte unde un profesor își ține cursul; 3. partea înălțată a unui teatru în fața scenei; 4. teren sau sit care se înalță treptat.

amfiteatru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMFITEÁTRU, amfiteatre, s. n. 1. (În arhitectura greco-romană) Edificiu desti­nat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) și tribune pentru public. ◊ Loc. adj. și adv. În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate în trepte sau pe un plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. — Din fr. amphithéâtre, lat. amphitheatrum.