amesteca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMESTECÁ, améstec, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) face un amestec (
1). ♦
Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele.
2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unele printre altele; a se pierde, a dispărea în...;
p. ext. a se amesteca.
3. Refl. A interveni, a se băga, a se vârî (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc. –
Lat. *ammixticare.amesteca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)amestecá (améstec, amestecát), vb. –
1. A face un amestec. –
2. A strînge laolaltă. –
3. A avea acces carnal.
4. (Înv.) A calomnia, a face intrigi. –
Mr. amisticare, ameastic. Lat. *
ammĭxtĭcāre, de la
mĭxtus (REW 5617; DAR; Pascu, I, 115;
cf. Candrea-Dens., 1086). –
Der. amestec, s. n. (reunire de lucruri diverse);
amestecător, adj. (aparat care servește la a mesteca substanțe; intrigant, bîrfitor);
amestecătură, s. f. (amestec, încurcătură);
amestecuș, s. n. (amestec).
Cf. mesteca.amesteca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMESTECÁ, améstec, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) uni formând un amestec. ♦
Tranz. A schimba ordinea; a încurca.
2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unii printre alții. ♦ A se pierde, a dispărea undeva.
Am să mă-mbrac și eu în irod, să m-amestec printre măști (ALECSANDRI).
3. Refl. A interveni (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc.;
p. ext. a se interesa de ceva. ◊
Expr. A se amesteca (sau
a umbla)
unde nu-i fierbe oala = a se vârî unde nu este chemat, unde nu are ce căuta. –
Lat. *ammixticare.amesteca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amestecá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
améstecăamestecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amestecà v.
1. a pune laolaltă, a împreuna:
a amesteca vin cu apă; 2. a pune în mișcare:
a amesteca cu lingura, cu degetul; 3. a încurca:
le amestecă toate; 4. a lua parte la ceva:
nu mă bag, nu mă amestec. [Și
mestecà = *MIXTICARE, din MIXTUS, amestecat].
amesteca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMESTECÁ, améstec, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) face un amestec (1). ♦
Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele.
2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A se întrepătrunde; a se pierde, a dispărea în...
3. Refl. A interveni (nepoftit) într-o acțiune, într-o discuție etc. —
Lat. *ammixticare.