amestecătură - explicat in DEX

amestecătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.

amestecătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec. 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + suf. -(ă)tură.

amestecătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
amestecătúră f., pl. ĭ. Lucru amestecat, amestec. Iron. Lume amestecată, societate neomogenă. Vechĭ. Învălmășeală. Neînțelegere, intrigă. Încurcătură.

amestecătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amestecătúră s. f., g.-d. art. amestecătúrii; pl. amestecătúri

amestecătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amestecătură f. amestec (în rău sau cu dispreț).

amestecătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). — Amesteca + suf. -ătură.