amestecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. –
Amesteca +
suf. -ător.amestecătorAMESTECĂTÓR, amestecători, adj. m. v.
LUP (4.) (Text.; în sintagma)
Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. – [DEX '96]
amestecător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru amestecarea unor substanțe, în scopul omogenizării lor. –
V. malaxor. – Din
amesteca +
suf. -(ă)tor.amestecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amestecătór s. n.,
pl. amestecătoáreamestecător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. —
Amesteca +
suf. -ător.