amețitor - explicat in DEX

amețitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Ameți + suf. -itor.

amețitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Din ameți + suf. -(i)tor.

amețitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
amețitór, -oáre adj. Care amețește: băutură, ĭuțeală amețitoare. V. vertiginos.

amețitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amețitór adj. m., pl. amețitóri; f. sg. și pl. amețitoáre

amețitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amețitor a. care amețește.

amețitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. — Ameți + suf. -itor.