amețeală - explicat in DEX

amețeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare în care omul își pierde simțul echilibrului. – Ameți + suf. -eală.

amețeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare de semileșin, în care omul își pierde simțul echilibrului. – Din ameți + suf. -eală.

amețeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
amețeálă f., pl. elĭ. Stare bolnăvicioasă în care ți se pare că lucrurile se învîrtesc și care provine din învîrtire, din anemie, din osteneală, din băuturĭ alcoolice, din fumat ș. a.: copiiĭ s' aŭ învîrtit pînă ce ĭ-a apucat amețeala.

amețeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amețeálă s. f., g.-d. art. amețélii; pl. amețéli

amețeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amețeală f. 1. stare bolnăvicioasă când toate par a se învârti în jurul nostru; 2. turburarea vederii de o lumină prea vie sau de vreun accident; 3. leșin.

amețeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare în care omul își pierde echilibrul din cauza unor tulburări circulatorii, vestibulare etc. — Ameți + suf. -eală.