ambuscadă - explicat in DEX

ambuscadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. – Din fr. embuscade.

ambuscadă (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBUSCÁDĂ s.f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte). 2. Loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. [< fr. embuscade].

ambuscadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ambuscádă (ambuscáde), s. f. – 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. – 2. Loc amenajat de o unitate militară în scopul executării unui atac prin surprindere împotriva dușmanului. Fr. embuscade.

ambuscadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBUSCÁDĂ s. f. 1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. 2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. ◊ (fam.) capcană. (< fr. embuscade)

ambuscadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de obicei cu efective mici, în scopul de a pândi și a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns de unde pândește una dintre părțile în luptă, cu scopul de a năvăli pe neașteptate asupra dușmanului. – Fr. embuscade.

ambuscadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ambuscádă f. (fr. embuscade, d. it. imboscáta, sp. emboscada). Arm. Cursă întinsă inamiculuĭ ca să-l surprinzĭ și să-l atacĭ: a cădea în ambuscadă. Oamenĭ pușĭ pentru pîndă și atac în timp de războĭ. V. leș 2.

ambuscadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambuscádă s. f., g.-d. art. ambuscádei; pl. ambuscáde

ambuscadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. — Din fr. embuscade.