ambrazură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBRAZÚRĂ, ambrazuri, s. f. 1. (
Mil.) Deschizătură în pereții unei fortificații, prin care se execută trageri cu tunul, cu mitraliera etc.
2. (
Arhit.) Deschizătură lăsată în zid, în vederea montării unei uși sau a unei ferestre. – Din
fr. embrasure.ambrazură (Dicționar de neologisme, 1986)AMBRAZÚRĂ s.f. 1. Deschizătură practicată în pereții unei fortificații pentru a permite tragerea cu armele de foc.
2. Deschizătură într-un zid în care se montează o ușă sau o fereastră. ♦ Deschidere practicată într-un unghi care să permită (în cazul unei ferestre) evazarea interioară pentru un iluminat mai bun sau (în cazul unui portal) evazarea exterioară cu mai multă lărgime intrării. [< fr.
embrasure].
ambrazură (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBRAZÚRĂ s. f. 1. deschizătură în peretele unei fortificații, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc. 2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o ușă sau o fereastră. (< fr.
embrasure)
ambrazură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMBRAZÚRĂ, ambrazuri, s. f. (
Mil.) Deschizătură în pereții unei lucrări de apărare, prin care se trage cu tunul, cu mitraliera etc. –
Fr. embrasure.ambrazură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambrazúră s. f.,
g.-d. art. ambrazúrii; pl. ambrazúriambrazură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBRAZÚRĂ, ambrazuri, s. f. 1. (
Mil.) Deschizătură în pereții unei fortificații, prin care se execută trageri cu tunul, cu mitraliera etc.
2. (
Arhit.) Deschizătură lăsată în zid, în vederea montării unei uși sau a unei ferestre. — Din
fr. embrasure.