alumină - explicat in DEX

alumină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s. n.] – Din fr. alumine.

alumină (Dicționar de neologisme, 1986)
ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].

alumină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr. alumine)

alumină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alumínă f., pl. e (d. aluminiŭ; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre [!] prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V. corindon.

alumină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

alumină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alumină f. oxid metalic derivat din aluminiu.

alumină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALUMÍNĂ s. f. Oxid de aluminiu (obținut pe cale industrială). — Din fr. alumine.