alumină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu.
2. (În forma
alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [
Var.:
alumín s. n.] – Din
fr. alumine.alumină (Dicționar de neologisme, 1986)ALUMÍNĂ s.f. (
Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr.
alumine].
alumină (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr.
alumine)
alumină (Dicționaru limbii românești, 1939)*alumínă f., pl.
e (d.
aluminiŭ; fr.
alumine).
Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre [!] prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V.
corindon.alumină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alumínă (oxid de aluminiu)
s. f.,
g.-d. art. alumíneialumină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alumină f. oxid metalic derivat din aluminiu.
alumină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUMÍNĂ s. f. Oxid de aluminiu (obținut pe cale industrială). — Din
fr. alumine.