altoit - explicat in DEX

altoit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALTOÍT¹ s. n. Faptul de a altoi². – V. altoi².

altoit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALTOÍT², -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi².

altoit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
altoit, -ă, altoiți, -te, adj. bătut; lovit; plesnit

altoit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALTOÍT¹ s. n. Faptul de a altoi².

altoit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALTOÍT², -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi².

altoit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
altoít s. n.

altoit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALTOÍT¹ s. n. Faptul de a altoi². — V. altoi².

altoit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALTOÍT², -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. — V. altoi².