altogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTOGRAVÚRĂ, altogravuri, s. f. Reproducere după originalele de artă prin folosirea clișeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte. – Din
fr. altogravure.altogravură (Dicționar de neologisme, 1986)ALTOGRAVÚRĂ s.f. (
Poligr.) Reproducere după originale de artă cu ajutorul unor clișee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte. [< it.
altogravura].
altogravură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTOGRAVÚRĂ s. f. reproducere după originale de artă cu clișee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte. (< it.
altogravura)
altogravură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)altogravúră (-to-gra-) s. f.,
g.-d. art. altogravúrii; pl. altogravúrialtogravură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTOGRAVÚRĂ, altogravuri, s. f. Reproducere după originale de artă prin folosirea clișeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte. — Din
fr. altogravure.