altocumulus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTOCÚMULUS s. m. Formație de nori situată la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de pături de culoare albă sau cenușie, constituite din picături mici de apă. – Din
fr. altocumulus.altocumulus (Dicționar de neologisme, 1986)ALTOCÚMULUS s.n. Formație de nori a cărei altitudine nu depășește 6000 m, având aspect de pături de culoare cenușie, compuse din mici picături de apă. [< fr.
altocumulus].
altocumulus (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTOCÚMULUS s. m. formație de nori dispuși în grupuri sau șiruri, de culoare cenușie, la altitudine de 600
0 m. (< fr.
altocumulus)
altocumulus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ALTOCÚMULUS s. m. Formație de nori situată la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de pături de culoare albă sau cenușie, constituite din picături mici de apă. – Din
fr. altocumulus.altocumulus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)altocúmulus s. m.altocumulus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTOCÚMULUS s. m. Formație de nori situată la altitudinea medie de 6 000
m. cu aspect de pături de culoare albă sau cenușie, constituite din picături mici de apă. — Din
fr. altocumulus.