alocuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÓCURI adv. (Adesea precedat de
prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [
Var.:
alócurea adv.] –
A2 +
locuri.alocuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alócuri (pe ~) loc. adv.
alocuri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALÓCURI adv. (Adesea precedat de
prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [
Var.:
alócurea adv.] – Din
a2 +
locuri.alocuri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÓCURI adv. (Adesea precedat de
prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.:
alocurea adv.] —
A2 + locuri.alocurĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)alócurĭ (vest) și
alócurea (est) adv. (din
alt-locurĭ, alte locurĭ). Aĭurea. Pin [!] unele locurĭ; pe icĭ, pe colo. (Tot-de-a-una precedat de
pe). – La Agrb. Înt. 9,
altlocurĭ, „une-orĭ”.