allegretto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ♦ (Substantivat,
n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. –
Cuv. it.allegretto (Dicționar de neologisme, 1986)ALLEGRÉTTO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Vioi, repejor (mai puțin grăbit decât allegro). //
s.n. Bucată muzicală executată în acest tempo. [< it.
allegretto].
allegretto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)allegrétto (it.)
(-le-gret-) adv.; abr.
all{tto}allegretto (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALLEGRÉTTO I.
adv. (muz.) mai puțin vioi sau grăbit decât allegro. II. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo. (< it.
allegretto)
allegretto (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. –
It. allegretto.allegretto (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALLEGRÉTTO adv.,
s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ◊
Loc. adv. Allegro assai = foarte alert.
Allegro ma non troppo = într-un ritm nu foarte alert.
2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. —
Cuv. it.